Trag în piept aer poluat
Și mă simt neinspirat
Mintea mea e mai murdară
Decât aerul de afară.
Fac condens sub pălărie
Meditând la o prostie
Și-mi ies aburi din urechi
Încercând să leg perechi,
Gândurile împrăștiate
Ce-mi aleargă zi și noapte.
Degeaba tot bag cărbuni
Neuronii sunt nebuni
Le lipsesc multe rotițe
Șuruburi și piulițe.
De-ar fi un tren mintea mea
În curând ar deraia.
De când a plecat din gară
Nu se îndreaptă nicăieri
Și multe vagoane cară
Toate pline cu poveri.
